Sistem de operare

Un sistem de operare reprezintă un produs soft care este parte componentă a unui sistem computaţional care se ocupă de gestionarea şi coordonarea activităţilor a unui computer. Sistemul de operare joacă rolul de gazdă pentru aplicaţiile care rulează pe o staţie de lucru.
Exemple de sisteme de operare:
*BSD
BeOS
DOS, PC-DOS, MS-DOS
Linux, AIX, HP-UX
Mac OS
OSEK-VDX
Solaris
UNIX
Windows
BS2000, BS3000
z/OS

Informatica

Noţiunea de informatică desemnează ştiinţa procesării sistematice a informaţiei. în special a procesării cu ajutorul calculatoarelor. Istoric, informatica s-a dezvoltat ca ştiinţă din matematică, în timp ce dezvoltarea primelor calulatoare îşi are originea în electrotehnică şi telecomunicaţii. De aceea, calculatorul reprezintă doar dispozitivul pe care sunt implementate conceptelor teoretice. Informaticianul olandez Edsger Dijkstra afirma: "În Informatică ai de-a face cu calculatorul, cum ai în astronomie cu telescopul".

Importanţa informaticii

În prezent, informatica îşi găseşte aplicaţii în toate domeniile vieţii. Prezenţa ei este puternic amplificată de impactul pe care îl are Internetul. Reţeaua la nivel mondial a revoluţionat comunicarea dintre companii, logistica, mass media, dar şi viaţa privată a fiecarui individ. Mai puţin vizibil, dar totuşi omniprezent, informatica şi-a câştigat un loc stabil până şi în aparatele casnice, ca de exemplu video recorder-ul sau maşina de spălat, în care sunt inglobate aşa-numitele embedded Systems (sisteme îmbarcate), care asigură acestor aparate un comportament mai mult sau mai puţin "inteligent".
Computerele pot administra, proteja, transmite şi prelucra o mare cantitate de date într-un timp scurt. Pentru efectuarea unor astfel de operaţii este necesară o interacţiune complexă între sistemele de hardware şi de software, care reprezintă domeniile fundamentale de cercetare în Informatică. Marele avantaj al sistemelor computaţionale constă în capacitate lor de a prelucra în mod schematic cantităţi enorme de informaţii la o viteză foarte mare. S-a încercat şi implementarea capacităţilor preceptive ale omului în sistemele informatice, însă până în prezent cu un succes foarte limitat. Un exemplu în această direcţie îl constituie sistemele de recunoaştere a chipului uman, sau/şi de luare a deciziior atunci când nu se dispune de toate datele necesare. Astfel de procese sunt studiate de o ramură specializată a informaticii, inteligenţa artificială. Astfel, în anumite discipline restrânse pot fi obţinute deja rezultate remarcabile. Totuşi nu se poate încă vorbi despre o modelizare a inteligenţei umane.
Ca sistem ştiinţific fundamental, informatica are, la fel ca şi matematica, implicaţii profunde în multe alte domenii ale ştiinţei. Dacă prin matematică se înţelege un "sistem de gândire formal", atunci informatica se concentrează pe ceea ce este "formal realizabil", adică ceea ce este realizabil din punctul de vedere al maşinii. Studierea problemelor informaticii poate să se apropie foarte mult de filozofie.

Informatie

O mica definitie a informatiei:
Cuvântul informaţie - preluat din latină (informatio) prin intermediul limbii franceze (information) - este polisemantic, putând căpăta mai multe semnificaţii (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile şi contextele foarte variate în care este folosit. În afara înţelesurilor din limbajul comun, el are şi alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa ca termen (ştiinţific sau tehnic) fie ca şi concept în cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor ştiinţe şi tehnologii al căror obiect de studiu este. Termenul informaţie este legat şi de un proces informaţional (succesiunea acţiunilor prin care se informează) dar şi de rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informaţii obţinute) precum şi de unele fenomene specifice (fenomenul informaţional, explozia informaţională, etc.). De asemenea informaţia a început să fie considerată ca factor ontologic primordial, ce stă, împreună cu materia şi energia la originea universului. [1]
Nici una din definiţiile sau conceptele existente pentru informaţie nu sunt unanim acceptate, fapt ce produce confuzii, ambiguităţi, şi uneori chiar pierderi economice. [2]
În ultimul timp, tot mai mulţi cercetători şi oameni de ştiinţă îşi pun întrebarea dacă este posibil de construit o teorie a informaţiei unică, general valabilă. Pe de altă parte, datorită presiunii exercitate în principal de impasul în care au ajuns cercetările în unele domenii (ştiinţa cogniţiei, biologie, psihologie, robotică, inteligenţa artificială etc.), se remarcă tot mai multe încercări de a îmbina şi de a suprapune diversele semnificaţii şi interpretări într-un singur concept universal acceptat.
Se poate spune că elaborarea a unui concept unic al informaţiei se află cam în acelaşi stadiu în care se găsea elaborarea unui concept al energiei la mijlocul sec. XIX (deşi acest concept era cunoscut de câteva secole, oamenii de ştiinţă au început să înţeleagă cum poate fi convertită o formă de energie în alta şi să scrie ecuaţia acestor conversii numai prin anii '40).
Aparenta contradicţie între diferitele concepte ale informaţiei existente astăzi este cauzată de faptul că majoritatea acestora sunt elaborate pentru un anumit domeniu, şi, întotdeauna, pentru a fi definită, informaţia trebuie raportată la un sistem oarecare, propriu domeniului respectiv, cum ar fi ADN-ul, limba vorbită, computerele, etc.